Parohia Archita Icoana

PAROHIA ORTODOXĂ ARCHITA

Istoricul comunităţii parohiale

Parohia Ortodoxă Română Archita se află în jurisdicţia protopopiatului Sighişoara, judeţul Mureş. Localitatea a fost atestată documentar în anul 1341 şi este cunoscută cu denumirile de Arkeden (germ.) şi Erked (magh.). Din maghiarul „Erkud” şi „Erked” (atestate din 1356 şi 1363) provine „Erek” ce are sensul de arc, boltă; prăvălie. În româneşte şi germană are rădăcina „arc” ce ar putea semnifica în latină „arcanus” – loc ascuns, sat ascuns.
Satul Archita este aşezat în partea de SE a judeţului Mureş, pe râul Archita, la 30 km de Sighişoara, în direcţia Braşov, pe DN 13 şi DJ 133. Se învecinează spre NV cu Mureni, spre SV cu Mihai Viteazul şi la E cu Beia.

Din perioada năvălirii hunilor şi până la slavi (sec. IV-VIII d. Hr.) au fost descoperite, în 1871, la locul identificat ca „la podul peste calea ferată peste râul Mujna”, mai multe gropi cu cenuşă şi fragmente de vase mari de culoare cenuşie, decorate cu valuri. Aceste gropi au fost considerate de provenienţă dacică. Gheorghe Baltag consideră aceste gropi a fi un cimitir de incineraţie de tip Bratei 1, datând din secolul al IV-lea. Din perioada secolelor XI-XIII s-au făcut mai multe descoperiri importante dintre care amintim câteva. S-a descoperit o fortificaţie de pământ („Cetate” – die Burg), la V, NV de sat, la aproximativ 1 km, pe o culme împădurită, la marginea pădurii.

La venirea saşilor, aceştia au găsit o enclavă cu populaţie veche românească, ce a existat la nord de satul actual. Aici s-au păstrat numeroase toponime ce vorbesc despre acest lucru. Astfel, întâlnim „Oleskirich” („Biserica Valahilor”), „Olesgraben” („Pârâul Valahilor”), azi Nyaros, „Olesrücken” („Coastele Valahilor”). În „Păşunea Tutuleag” (altitudine peste 700 m, având 50 hectare) au fost semnalate urmele unei aşezări. Arheologul Gheorghe Baltag a reuşit să le localizeze în anul 1999.

Recensământul din 1850 a consemnat în Archita: 274 case, 345 locuinţe, 1142 populaţie de drept, 34 plecaţi, 30 străini, 1138 populaţie prezentă, 585 bărbaţi şi 557 femei. Catalogaţi din punct de vedere al etniei, rezulta următoarea situaţie: 637 saşi, 310 români, 192 ţigani şi 3 maghiari. După religie, populaţia se împărţea în: 502 ortodocşi, 3 reformaţi şi 637 evanghelici.



Istoricul bisericii parohiale

Biserica veche din lemn a fost cumpărată în anul 1823 din comuna Mihai Viteazul (Zoltan), în timpul păstoririi Preotului Gheorghe Vătăşan. Această biserică a fost aşezată pe dealul unde se află cimitirul vechi (azi loc numit „Brazi”), în mijlocul caselor românilor. Datorită uzurii sale morale şi a faptului că risca să se dărâme, s-a luat hotărârea construirii unui nou lăcaş, care a fost ridicat între anii 1894-1898.
În anul 1880, fiul Preotului Gheorghe Vătăşan, Ioan Vătăşan senior a început achiziţionarea materialelor pentru ridicarea unei noi biserici. Aceasta a fost realizată între anii 1894-1898, având formă de navă şi un turn înalt. În martie 1894 încep discuţiile despre începerea unei noi zidiri bisericeşti.
În februarie 1895, pentru acest proiect au fost atribuiţi 400 de florini de către Consistoriu Arhidiecezan sub nr. 4256, 30 iunie 1890.
Pentru că pământul, unde trebuia ridicată biserica, era umed, mlăştinos, au fost pregătiţi 300 de piloni din lemn pentru întărirea fundaţiei. Începerea construcţiei la biserică a avut loc în 9 iunie 1894. Meşterului Nago Istvan i s-au dat 400 de florini; apoi suma de 500 de florini i se va da pentru acoperirea turnului şi a bisericii.

Lăcaşul de cult are formă de navă în stil neobizantin. Are o lungime de 18 m şi o lăţime de 12 m. La acoperiş s-a folosit ţigla. Turnul clopotniţă este de 30 de m şi este acoperit cu tablă.
Interiorul bisericii şi iconostasul au fost pictate de către I. Ştefănscu în anul 1964. Tehnica folosită este fresco.

Între obiectele de cult amintim: tetrapod (1820); potir din argint suflat cu aur; Icoană de lemn (1823) reprezentându-l pe Sfântul Nicolae; Icoană de lemn (1823) reprezentând pe Iisus Hristos. Dintre cărţile păstrate amintim: Octoih Mare (1792), Penticostar (1808), Liturghier (1810), Cazanie (1811), Triod (1816), Ceaslov (1835), Evanghelie (1844), Apostol (1851), Kiriakodromion (1855).


Şirul preoţilor parohi

Preoţii care au slujit la biserică au fost următorii: Preot administrator Ioan Popovici din Zoltan (1729-1813), Preotul Ioan Toma (1781, 1803), Preot administrator Popa cel Orb din Criţ (1803), Preotul Popa Gheorghe (1813-1816), Preotul Gheorghe Vătăşan (1816-1857), Preotul Ioan Vătăşan senior (1857-1885), Preotul Ioan Vătăşan junior (1880-1885-1921), Preotul Ilie Ciulei (1921-1946), Preotul Dumitru Dîrjan (1946-1960), Preotul Alexandru Buşilă (1960-1962), Preotul Mihai Mărgineanu (1963-1969), Preotul Teofil Doctor (1970-1973), Preotul Nelu Gliga (1974-1981), Preotul Nicolae Suciu (1982-1998), Preotul Sebastian Pîra (1998-2004), Preotul Vasile Cercel (2004-2006), Preotul Vasile Silviu Muntean (2006-2014), Preotul Ioan Gunter Lasser (2014-2015) şi Preotul Dorel Nergheş (2015-prezent).


Cimitirele

Parohia Ortodoxă din Archita are trei cimitire: unul al românilor şi două ale rromilor. Cimitirul românesc are aproximativ 0,5 ha, cel al rromilor 0,4 ha, iar cel al băieşilor 0,3 ha.

Activităţi culturale şi filantropice în trecut

În 1854 Archita nu avea şcoală. Preotul Ioan Vătăşan a început construcţia şcolii în jurul anului 1903. El a adunat materialele necesare pentru ridicarea şcolii . El a întâmpinat multe împotriviri din partea statului ungar, care nu dorea realizarea acestui lucru. A ridicat o clădire cu două încăperi, în vecinătatea bisericii.



Profilul actual al parohiei

Din anul 2008 funcţionează un cor bisericesc, care înfrumuseţează slujbele religioase din timpul sărbătorilor.
Numărul credincioşilor: 600.



Datele de contact ale parohiei

Parohia Ortodoxă Archita,Comuna Vânători, sat Archita, Str. Principală, nr. 228 Judeţul Mureş

Surse bibliografice
  • - Arhivele Naţionale Direcţia Judeţeană Mureş.
  • - Baltag, Gheorghe, Sighişoara înainte de Sighişoara, Editura Oscar Print, Bucureşti, 2000.
  • - C. Goos, Chronik der archäologische Funde Siebenbürgens im Auftrage des Verein für Siebenbürgische Landeskunde, A.V.S.L, Sibiu (1843-1915), 7, Band, XIII, 1876.
  • - Fond Parohia Ortodoxă Română Archita, Protocolul sinodului parohial român greco oriental din Archita (1894-1922).
  • - Muntean, Vasile Silviu, Istoricul Protopopiatului Ortodox Român din Sighişoara până în secolul al XIX-lea, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2013.
  • - Recensământul din 1850 Transilvania, colecţia “Studia Censualia Transilvanica”.

Galerie foto

Preot Dorel Nergheş Preot Dorel Nergheş

Data naşterii: 20.03.1981
Localitatea: Alba Iulia
Judeţul: Alba
Stare civilă: căsătorit
Copii: -
Studii: Facultatea de Teologie Alba Iulia
Hirotonit preot: 24.04.2015
Telefon: 0768052523

© Copyright Protopopiatul Ortodox Sighişoara