Parohia Albeşti Icoana

PAROHIA ORTODOXĂ ALBEŞTI

Istoricul comunităţii parohiale

Parohia ortodoxă română din comuna Albeşti, judeţul Mureş, este una dintre cele mai mari parohii din protopopiatul Sighişoara. Prima atestare documentară a Albeştiului datează din 1265 sub numele de Albae Ecclesie (Biserica Albă). Ulterior în 1315 apare sub denumirea maghiară de Ferihaz, iar în 1432 sub denumirea germană de Wyskyrich. În anul 1623 groful Franz Haller construieşte aici un castel. Din acest castel se mai poate vedea doar turnul de veghe în care funcţionează biblioteca şi postul de poliţie. Comuna Albeşti este aşezată în partea sud-estică a judeţului Mureş, având limită administrativă comună cu judeţul Harghita şi comuna Vânători în partea de est, cu comuna Apold în sud, cu municipiul Sighişoara în vest, cu comuna Nadeş în nord-vest şi cu comuna Veţca în nord.

Descoperirile arheologice ale ultimului secol dovedesc existenţa pe teritoriul comunei Albeşti a „mai bine de 7000 de ani de istorie din neolitic şi până la întemeierea oraşului Sighişoara, la sfârşitul secolului XIII” (Gheorghe Baltag, Sighişoara înainte de Sighişoara, p.20). Documentele istorice, etnografice şi toponimele dovedesc că în comuna Albeşti a existat o puternică civilizaţie care se ocupa cu exploatarea lemnului, vânătoarea şi agricultura „însă în ultimii 30 de ani, suprafeţele acoperite cu păduri au scăzut drastic din cauza defrişărilor.(Tab.18,19)”. (Alina Muntean Ene, Roata vieţii).



Istoricul bisericii parohiale

Statistica făcută de administraţia austriacă între anii 1760-1762, după puternicele mişcări împotriva unirii cu Roma, consemnează pentru Albeşti existenţa a 102 familii de ortodocşi, fără preot, având biserică. Unde a fost zidită această biserică nu se ştie, dar cu siguranţă ea a existat şi la 1784 când era Preot Stanciu Călbează şi la 1804, când păstorea Preotul Isaia Călbează. În anul 1811 a fost zidită o biserică ortodoxă aşezată la marginea de nord-vest a vetrei satului, mărginită la est de pârâul Şapartoc iar la vest şi nord-vest cimitirul din jurul bisericii se mărgineşte cu locurile numite Livezi şi Mânzărie. Groful Ştefan Haller (a cărui feudă era Albeştiul încă din sec. al XVI-lea) nu a permis românilor să construiască o biserică ortodoxă în mijlocul feudei, unde trona castelul său, biserica reformată şi turnul de observare al grofului. Datorită faptului că biserica a fost construită la marginea satului, pe un teren inundabil de pârâul Şapartoc, în decursul timpului s-au depus nisip şi pietriş încât trebuia să cobori două trepte ca să intri în biserică. O cutie de lemn, folosită drept chivot, avea înscris pe ea anul 1811. O statistică făcută la 1850 de către Preotul Ioan Ioanovici consemnează existenţa a 224 de familii de ortodocşi. Ctitorii bisericii au fost români iobagi care au ridicat-o din sărăcia lor cu meşteri ai locului. Biserica a fost construită din piatră şi cărămidă, acoperită cu ţiglă, având formă de corabie, un plafon drept construit din scânduri de brad şi iconostasul executat de meşterul N. Fleşeriu din Saschiz, altarul era circular şi cu turla la vest pe unde era şi intrarea în biserică. În anul 1962 biserica a fost renovată complet, făcându-se următoarele lucrări: acoperiş nou, înălţarea zidurilor cu un metru, executarea unei centuri de beton armat, înlocuirea vechiului plafon cu o boltă nouă, vechea podea a fost ridicată, s-a construit un cafas, s-a înlocuit vechiul iconostas cu altul pictat în ulei, s-a tencuit interiorul şi exteriorul bisericii şi a fost introdus gazul metan şi curentul electric. Biserica a fost înzestrată cu obiecte de cult noi. În interior, biserica a fost pictată în tehnica tempera de pictorul D. Bîşcu din Bucureşti între anii 1964-1965.

Datorită faptului că biserica nu mai corespundea cerinţelor celor 700 de familii de creştini ortodocşi, se decide construirea unei noi biserici. Dorinţa unanimă de a construi o nouă biserică, exprimată de Preotul paroh Aron Aroneasa şi de întreaga comunitate ortodoxă, sub purtarea de grijă a Preasfinţitului Părinte Emilian Birdaş, episcop al Alba-Iuliei, a apărut în condiţiile social-politice din ţară când orientarea ateistă a comunismului o interzicea. Tocmai atunci când erau restricţii şi oprimări ale vieţii religioase, s-a desăvârşit miracolul la Albeşti, luptând împotriva regimului, s-a înălţat unul din cele mai impunătoare locaşuri de cult, o reală catedrală construită între anii 1982-1985. Această nouă biserică s-a construit sub pretextul reparaţiei capitale a bisericii vechi care a fost inclusă în aceasta. Biserica are forma de cruce cu trei turle, una centrală şi două în partea de vest unde se află clopotele. Construcţia a fost realizată din cărămidă cu centuri de beton şi armătură, acoperită cu ţiglă glazurată. Pictura a fost realizată în tehnica frescă, de către pictorul Nicolae Govoreanu între anii 1986-1990, iar iconostasul şi mobilierul a fost sculptat la Târgu Neamţ şi la Alba Iulia, după proiectul profesorului sculptor Alexandru Huţanu. În anul 1988 s-a construit şi casa parohială. Spiritul de sacrificiu s-a manifestat plenar deoarece întreaga comunitate ortodoxă a contribuit financiar şi lucrativ până la finalizarea sfântului locaş.

Biserica cu hramul „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril”, a fost sfinţită în 21 octombrie 1990, de către Preasfinţitul Andrei, Episcopul Alba-Iuliei şi Preasfinţitul Serafim Făgărăşanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.

Biserica dispune de cărţi de cult de valoare, care se află în evidenţele patrimoniului de stat: Evanghelie din 1775, Ceaslov- Buda 1804, Ceaslov- Sibiu 1805, Straşnic- Blaj 1753, Octoih –Sibiu 1800; cărţi cu importanţă documentară: Kiriacodromion 1855, Octoih Mare 1861, Triod 1860, Minei Decembrie 1856, Penticostarion 1859, Psaltire- Sibiu 1860, Biblia 1856-1858. Între documentele manuscrise amintim o statistică a parohiei întocmită la 1850 de către Preotul Ioan Ioanovici care consemnează un număr de 224 familii de români ortodocşi din care 464 bărbaţi şi 450 femei. Din aceeaşi statistică aflăm că aparţinea parohiei Albeşti, satul Şapartoc cu 51 de familii şi satul Vulcan cu 13 familii, iar parohia Albeşti aparţinea de protopopiatul Paloş.

Preoţii slujitori la Sfântul Altar din această parohie au fost: Preotul Stanciu Călbează între anii 1763-1784, Preotul Isaia Călbează între anii 1784-1804, Preotul Zaharia Boiu între anii 1848-1849, Preotul Ioan Ioanovici între anii 1849-1870, Preotul Ioan Ganea între anii 1870-1879, Preotul Zaharie Ganea între anii 1880-1916, Preotul Teodosie Ganea între anii 1916-1944, Preotul Virgil Voideanu între anii 1944-1952, Preotul Ioan Dragolea între anii 1952-1954, Preotul Nicolae Streza între anii 1954-1969, Preotul Mihail Colotelo între anii 1969-1976, Preotul Aron Aroneasa între anii 1976-2013 şi din anul 2013 Preotul paroh Ioan Nistor şi Preotul slujitor Augustin Corfariu.

Cântăreţii au fost: Ioan Varvara, Ioan Bîrsan, Vasile Suciu, Aurel Stroian, Mihai Morar, Ioan Poştoi, Nicolae Boian, Gheorghe Hulpoi şi Aurel Micu.
Funcţia de epitropi au avut-o: Zaharie Varvara, Gheorghe Stângaciu, Gheorghe Pătru, Zaharie Andrei, Ştefan Bîrsan, Gheorghe Hulpoi, Ioan Pintea, Dionisie Rujoi, Ioan Barbu, Aurel Niţu, Ioan Neagu şi Pavel Poştoi.



Cimitirul

Cimitirul se află lângă biserică, în partea de vest a acesteia, este împrejmuit cu gard din plăci de beton iar aproape toate crucile aşezate la morminte sunt din mozaic, marmură şi granit.

Activităţi culturale şi filantropice în trecut

Din cele mai vechi timpuri, în folclorul comunei Albeşti, ciclul celor 12 zile care formează sărbătoarea Anului Nou este cel mai bine reprezentat şi conservat, bogat şi colorat prilej de manifestări folclorice. Repertoriu Zonal al obiceiurilor de Anul Nou cuprinde colindele de ceată specifice Crăciunului şi Zorile sau Zooritul care marchează trecerea de la anul vechi la cel nou. În biserica din Albeşti vin an de an îmbăniţii în port naţional, cu colindele tradiţionale specifice locului, aceştia având rolul unui liant între membrii comunităţii şi a unei mărci identitare a românilor în contextul unei societăţi multietnice. Păstrarea obiceiurilor şi ritualurilor este o sarcină care îi revine atât bisericii cât şi ansamblurilor folclorice din această comunitate, reprezentative sunt ansamblul vocal „Doina” şi ansamblul „Românaşul”. Credincioşii ortodocşi ai parohiei Albeşti au răspuns de fiecare dată activităţilor filantropice organizate de biserică şi de fiecare dată şi-au adus aportul substanţial pentru ajutorarea celor aflaţi în suferinţă şi nevoi. De asemenea preoţii sunt preocupaţi de viaţa spirituală a enoriaşilor, organizând în fiecare post pelerinaje la mănăstirile din ţară.



Profilul actual al parohiei

În contextul actual, parohia Albeşti are în evidenţă 820 de familii de credincioşi ortodocşi (2517 de creştini ortodocşi).



Datele de contact ale parohiei

Adresa: Parohia Ortodoxă Albeşti, strada Bisericii nr. 21, comuna Albeşti, judeţul Mureş.
Telefonul oficiului parohial: 0786052338; 0786052314

Surse bibliografice
  • - Ene, (Muntean) Alina, Monografia comunei Albeşti, editura Mondoro, Bucureşti, 2008
  • - Registrul parohial de inventar I-VII 1972.
  • - Şuteu, Eronim, Realităţi şi date despre Albeşti, editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2012.

Galerie foto

Preot Ioan Nistor - Iconom Preot Ioan Nistor

Data naşterii: 27.08.1970
Localitatea: Jidvei
Judeţul: Alba
Stare civilă: căsătorit
Copii: 3
Studii: Facultatea de Teologie Sibiu (1999)
Hirotonit preot: 23.08.1998
Rang bisericesc: Iconom
Telefon: 0786052338


Preot Augustin Corfariu Preot Augustin Corfariu

Data naşterii: 11.11.1980
Localitatea: Mediaş
Judeţul: Sibiu
Stare civilă: căsătorit
Copii: 2
Studii:
- Facultatea de Teologie Alba Iulia (2007)
- Master Consiliere Pastorală (2012)
Hirotonit preot: 25.04.2004
Telefon: 0786052314


© Copyright Protopopiatul Ortodox Sighişoara