Parohia Criş Parohia Criş

PAROHIA ORTODOXĂ CRIŞ

Istoricul comunităţii parohiale

Parohia Ortodoxă Română Criş cu Filia Stejăreni sunt parte a Protopopiatului Ortodox Român Sighişoara. Biserica parohiei are hramul „Învierea Domnului”, iar hramul bisericii din filie este „Sfântul Ierarh Nicolae”.

Forma actuală a denumirii satului Criş are mai multe rădăcini, această localitate apărând de-a lungul timpului, în mai multe documente, cu nume ca: Kereşd – denumire maghiară care înseamnă „caută” sau Kreisch – denumire săsească care înseamnă „strigă”. Aceste denumiri probabil aveau o însemnătate pentru populaţia maghiară şi săsească ce popula satul în Evul Mediu, însă cea mai plauzibilă explicaţie a toponimiei locului este cea legată de textura aşezării satului, sub formă de cruce – trei străzi paralele întretăiate perpendicular de o altă stradă în partea de sud. Aşadar denumirea „Criş” reflectă forma de cruce a aşezării şi provine din slavo-română „Crys”, fiind unul din cele opt sate care-şi va păstra denumirea slavo-română, din cele peste 200 care şi-au păstrat denumirea maghiară sau germană.

Satul Criş este situat la extremitatea sudică a judeţului Mureş (hotarele de S şi V ale aşezării coincid cu segmente din graniţa judeţului), în apropierea interfluviului dintre Valea Târnavei Mari şi Valea Hârtibaciului, accesul fiind dinspre localitatea Daneş (D.N. 14) parcurgând o distanţă de 10 km spre S, pe firul văii Crişului (D.J. 143). Gospodăriile sunt rânduite pe colinele dealurilor domoale ce străjuiesc valea Crişului, vale ce parcurge 17 km până la vărsare.

Vestigiile arheologice descoperite în arealul localităţii atestă că teritoriul a constituit o arie populară timpurie, epoca Hallstatiană (prima epocă a fierului). În anul 1975 s-a descoperit un dinar emis în anul 118 e.n. de către Hadrian şi o monedă de argint emisă de Constantin II (336-361). Săpăturile efectuate în zona „Ciorănel”, la 4 km. sud de actuala vatră a scos la iveală urme ale unei biserici aşezată pe un promotoriu care domina împrejurimile, care până astăzi se numeşte „la biserică”.

În secolul al X-lea, ungurii, populaţie nomadă aşezată în vestul Transilvaniei, îşi îndreaptă privirile spre răsărit şi în jurul anului 1110 cuceresc teritoriile Târnavei Mari pe care le organizează administrativ în comitate nedelimitate teritorial. O situaţie deosebită s-a creat pe teritoriul satului, unde unul din credincioşii regelui, un strămoş al Bethlenilor, primeşte drept recompensă din partea acestuia teritoriile satului precum şi alte importante teritorii pe Valea Someşului. Aşezarea acestei familii împreună cu suita lor a dus la creşterea numerică a populaţiei şi va determina stabilirea satului pe actuala vatră. Disputa acestei familii asupra stăpânirii teritoriilor şi extinderii posesiunilor constituie documente importante pentru Criş, cel din 1325, prin conţinutul său, dovedind existenţa satului înainte de secolul al XI-lea.



Istoricul bisericii parohiale

Data de 15 aprilie 1305 este data în care a fost emis actul prin care familia Bethlen devine proprietară a satului. Românii sunt strămutaţi din vetrele vechilor gospodării, din „Ciorănel”, în actualul areal al satului. Biserica de lemn este demontată şi adusă în noul sat unde este amplasată pe dealul „Grui”, în zona de NV. Era o biserică cu un turn pătrat, cu un singur clopot şi o toacă. După anul 1700 are loc contrareforma dictată de noul stăpân austriac. Contele, care era reformat, nu doreşte să facă jocurile Vienei şi încurajează pe români să rămână la vechea lor credinţă. În acea vreme, greco-orientalii nu aveau voie să construiască biserici din piatră sau cărămidă . Biserica actuală, împreună cu casa parohială, a fost construită pe un teren donat de contele Bethlen Pal, iobagilor ce lucrau în folosul familiei sale. Răsplata donaţiei terenului şi a ajutorului primit cu materiale de construcţie pentru ridicarea noului locaş de cult, românii o vor face prin prestarea de munci în folosul familiei nobiliare timp de zece ani, a câte zece zile pe an. Construcţia noii biserici din piatră şi cărămidă începe în luna noiembrie 1732 şi se termină în iulie 1733, an în care este şi sfinţită. Hramul ales este „Învierea Domnului”. Turnul, în forma actuală, datează din 1862.

Temelia bisericii era de piatră, zidurile din cărămidă, tavanul drept tencuit şi zugrăvit, iar geamurile în stil gotic erau de dimensiuni foarte mici. Împărţită în tindă, pronaos, naos şi altar, biserica are formă de navă cu lungimea de 20 m şi lăţimea de 8m. În 1928 se cumpără clopote noi în locul celor vechi luate în timpul războiului. Începând cu anul 2001 s-au mai efectuat lucrări de drenaj împrejurul construcţiei, de înlocuire a unei părţi din tencuiala exterioară afectată de igrasie şi de înlocuire a acoperişului din ţiglă cu o învelitoare metalică de o durabilitate mare în timp, toate aceste ultime lucrări având ca scop păstrarea în condiţii cât mai bune a moştenirii primite de la înaintaşi. Actuala casă parohială este zidită în 1935 de gospodarul Preot Ioan Oltean, din rentele obţinute de pe pământurile bisericii.

În anul 1986 se demarează lucrări de reparaţii ample la locaşul de cult ce au constat în: înălţarea pardoselii interioare, înlocuirea vechiului tavan cu o boltă semicilindrică, pictarea interiorului în frescă de către pictorul Nicolae Govoreanu din Blaj, lucrări care au fost binecuvântate de către Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, în octombrie 1996.

Obiectele vechi de cult sunt în special icoane: Iisus Pantocrator (1788), Sf. Ierarh Nicolae (1788), mai multe icoane din secolul al XVIII-lea, un epitaf pe hârtie şi uşi împărăteşti.
Cărţi vechi pot fi enumerate: Triod (Blaj 1813), Triod (Bucureşti 1768), Predici – Petru Maior (Buda 1811), Evangheliar (Bucureşti 1768), Catavasier (Sibiu 1812), Biblia lui Şaguna (Sibiu 1856) şi Mineiele lui Şaguna 12 volume (Sibiu 1856).
Pomelnicul care se păstrează în locaşul de cult este cel în care sunt trecute numele eroilor satului căzuţi în cele două războaie mondiale.

Şirul preoţilor parohi: 1799-1830 Simion Manoviciu, 1830-1871 Petru Ponciu, 1871-1883 Ioan Gheaja, 1883-1894 Ioachim Manta, 1894-1907 Eroftei Gheaja, 1908-1924 Eroftei Viscreanu, 1927-1942 Ioan Olteanu senior, 1942-1948 Ioan Olteanu junior, 1948-1983 Adrian Marian, 1983-1991 Ioan Vuţă, 1991-1998 Constantin Train, 1999-2017 Marius Moldovan, 2017-iunie 2021 Culici Bogdan Andrian, decembrie 2021- prezent Oros Bogdan- Ioan.



Cimitirele

Parohia deţine trei cimitire: „Grui”, astăzi se mai pot observa puţine morminte, „Flăgărie” şi „La biserică” – în funcţiune.

Activităţi culturale şi filantropice în trecut

Tinda bisericii a fost locul unde copiii au învăţat primele „buchii” de carte şi primele socoteli, toţi preoţii fiind şi învăţători. În 1859 s-a clădit primul edificiu şcolar, în incinta curţii bisericii, cu două săli de clasă, un antreu şi odăiţă pentru locuinţa învăţătorului. Aici, în această şcoală, au învăţat copiii până în anul 1911, când s-a ridicat cu ajutorul credincioşilor o nouă clădire pentru şcoală pe un loc mlăştinos, fapt ce a determinat demolarea ei în anul 1970, cu aprobarea Consiliului Arhiepiscopesc din Sibiu.



Profilul actual al parohiei

Numărul de credincioşi: parohia este formată din 453 membrii, constituiţi în 162 familii, având Filia Stejărenii formată din 91 membrii, constituiţi în 39 familii.

Parohia desfăşoară activităţi pastoral-misionare, culturale, editoriale, filantropice, catehetice. Parohia răspunde oricăror nevoi de ordin duhovnicesc prin preotul paroh. Se organizează periodic proiecţii de filme, artistice şi documentare, cu caracter religios, urmate de dezbateri pe temele abordate. Se organizează excursii şi pelerinaje la mănăstiri şi obiective de interes cultural-istoric-religios. În sala bisericii, dotată cu anexe corespunzătoare desfăşurării unor activităţi culturale ample, au loc întâlniri ale tinerilor cu ocazia diferitelor evenimente legate de viaţa comunitară (Anul Nou, serbări). În ultima perioadă s-au realizat înregistrări de emisiuni cultural-folclorice pentru difuzarea pe posturi de televiziune de interes naţional, emisiuni în cadrul cărora au participat grupul vocal Criş şi ceata de feciori, care sunt îndrumaţi de doamna preoteasă în colaborare cu personalul profesoral al şcolii. Se instituie ca eveniment cultural anual major al parohiei, sărbătorirea hramului bisericii prin înfrăţirea sătenilor îmbrăcaţi în straie populare, într-o horă a satului ce se ţine în bătătura unde bătrânii se prindeau odinioară în horă . Evenimentele importante din viaţa parohiei sunt ilustrate în articole gazetăreşti publicate în ziarul local al comunei ce apare lunar. Din anul 2006, sub oblăduirea parohiei, funcţionează Casa de tip familial „Sf. Ierarh Nicolae”, unde sunt ocrotiţi 7 copii instituţionalizaţi. În sensul bunei desfăşurări a activităţii în acest aşezământ social, Parohia Ortodoxă Criş a încheiat parteneriate cu Asociaţia Filantropia Ortodoxă Daneş, cu Arhiepiscopia Ortodoxă Alba Iulia şi cu Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Mureş. Enoriaşii caută permanent să integreze în comunitate copiii ocrotiţi în acest aşezământ şi să creeze un cadru comunitar propice dezvoltării armonioase a acestora.



Datele de contact ale parohiei

Parohia Ortodoxă Română Criş, Nr. 193, Judeţul Mureş, 547201 Criş, Tel. 0751951675

Surse bibliografice
  • - Lukinich, Imre, Istoria familiei conţilor Bethlen, Budapesta 1927.
  • - Negler, Thomas, Aşezarea saşilor în Transilvania, Ed. Kriterion 1981.
  • - Pascu, Ştefan, Voivodatul Transilvaniei, vol. I, ediţia a II – a, Ed. Dacia Cluj 1972.

Galerie foto

Preot Oros Bogdan-Ioan Preot Oros Bogdan-Ioan

Data naşterii: 25.06.1988
Localitatea: Oradea
Judeţul: Bihor
Stare civilă: căsătorit
Copii: -
Studii: Facultatea de Teologie Ortodoxă Oradea (2014)
Hirotonit preot: 25.11.2017
Telefon: 0751951675
e-mail: parohiacris@gmail.com

© Copyright Protopopiatul Ortodox Sighişoara